Arta este o formă de limbaj.

Harta estetică a modernității extinse pe care o traversăm este o invitație de călătorie spre teritorii necunoscute sau insuficient explorate. Pentru a putea intra într-o conversație articulată, avem nevoie permanent de a ne adapta propriul universal către o gramatică polisemantică a prezentului.

Bazinul estetic în care ne mișcăm este plin de produse culturale care nu mai stau sub nici un fel de dominare critică sau academică. Această totală libertate de expresie este un bun câștigat și trebuie celebrat ca o nouă valență a Libertății. Pentru a nu fi dezorientați pe acest teritoriu vast, uneori accidentat al artei contemporane, ne putem ajuta de o hartă conceptuală,  care ”este prin natura sa o generalizare”.

Sincronicitatea dintre limbajul artistic universal și diacronia expresiilor creativității recente este un parcurs pe care expoziția de față și-l propune să îl traverseze.

Dinamica diacroniei este specifică și limbajului estetic contemporan. Timpul cu variațiile sale, transformările interne dar și cele determinate de variațiile externe (stimuli istorici, culturali și politici) pun într-un raport de antinomie conceptele de sincronie și diacronie.

Vocabularul artei contemporane din România este într-o evidentă și susținută dezvoltare de polifonii conceptuale și estetice. Diversitatea dinamică, discursurile articulate, dar și efervescența formelor de expresie sunt caracteristici dominante ale timpului pe care îl traversăm.

Ca și expoziția SINCRONIA din 2022, DIACRONIA (gr. dia „de-a lungul”, chronos „timp”) este o formă de arhivare a teritoriului creativității, un scurt compendiu de conflict cultural și estetic, un limbaj al stărilor recente dar și o topografie a prezentului.