STATEMENT NEW MEDIA DISTRICT

Într-un Iași care este într-o continuă transformare și evoluție, cred că este absolut necesar să apară inițiative care să propună o schimbare de perspectivă asupra unui viitor creativ și tehnologic. Evenimentul New Media District din ediția Romanian Creative Week 2023 consolidează o serie de practici  artistice care chestionează relația dintre artă și tehnologie, practici fundamentate în ediția pilot New Media Alley / RCW2021 și New Media Street / RCW 2022.  Proiectul New Media District își propune să expună în spațiul public lucrări new media ale artiștilor tineri emergenți, dar și ale artiștilor consacrați, cu care publicul se poate întâlni, cu care poate interacționa și pe care îi poate descoperi. Evenimentul își dorește să existe ca o platformă de dialog, inovație și experiment în care atât artiștii cât și publicul să se întâlnească și să dezvolte discursuri noi de comunicare și cunoaștere artistică. 

Conceptul generic al Romanian Creative Week, tema “WONDER”, se traduce în contextul New Media District printr-o configurație atentă de proiecte new media care explorează, din dorința de descoperire, de cunoaștere și uimire, lumi exprimate digital, diversitate și multidisciplinaritate, experiment și inovație, dar cel mai important: creativitatea din tot ceea ce este neprevăzut, din relațiile dintre tehnologie și formele clasice de expresie artistică.

Lucrarea lui Alex Halka propune o imersare către un univers necunoscut în care structura atomică a omului este descompusă și recompusă printr-o gaură neagră care absoarbe atenția spectatorului și o îndreaptă către contemplarea necunoscutului. 

Cum bine ne-am obișnuit să-i avem prezenți la fiecare ediție, grupul de vj Edge Mapping reia seria de proiecții de videomapping pe statuia voievozilor în care statuile încearcă să se reîncarneze în prezent ca să servească ca o voce a conștiinței privitorului. În paralel mai putem regăsi o lucrare specifică Edgemapping, și anume spectacolul de videomapping de pe spitalul militar “Dreams of future self”, unde permanenta întrebare “cine suntem?” creează ecouri în conștiința privitorului. Lucrările grupului Edgemapping chestionează o serie de raportări ale individului la misterul trecutului și necunoscutul viitorului său. 

Artistul vizual Adistu propune publicului prin lucrarea ”Reaction-Diffusion-Fashion” o explorare a metamorfozei, a hibridizării între ceea ce înseamnă prezența corpului și a vestimentației din perspectiva unor ființe bionice, unde chipurile lor sunt doar amprente holografice. Această perspectivă este complimentată de o serie de lucrări “AI _DREAMS”  ale aceluiași artist, Adistu, care propune o sondare a  subconștientului algoritmic, cu întrebarea: poate inteligența artificială să viseze și dacș da, cum arată aceste vise?  

În continuarea acestor explorări, poate că termenul de mitologii digitale ar putea să survină în urma proiectelor lui Radu Martin care prin lucrarea “Organic mapping” creează pe volumele clădirilor diferite structuri vizuale digitale generative, care transformă clădirea într-un organism viu și diferit pentru fiecare interacțiune cu spectatorii. În completarea ciclului de lucrări, Radu Martin mai propune prin lucrarea “BodyMind” o fuzionare a datelor bioritmice ale spectatorului într-o structură amorfă digitală, unde pulsul inimii și activitatea cerebrală ale spectatorului sunt folosite ca pigmenți digitali în desenarea unui univers nou.

În acest conglomerat sinestezic de interceptări ale expandării percepției umane întâlnim lucrarea “Infinte Random Reflection” a artistului Red Iulian, care are la bază o structură de mecanisme cinetice  prin care lumina este reconfigurată și remodelată sub forma unui flux cuantic imprevizibil. 

Artistul NoiseLoop va fi prezent anul acesta în cadrul New Media District cu o trilogie a dimensiunilor spațiale prin lucrările “ENDLESS”, ”LUMINATIV” și ”PLURALISM”, o serie de lucrări care invită publicul la integrare și reflecție asupra formelor de lumină și interacțiune într-un zgomot vizual constant.

Și dacă tot vorbim de zgomot, există un loc aparte unde artistul Mihai Marian Mina, alege să captureze semnele invizibile din jurul nostru, semnale radio sau de televiziune și să creeze un sarcofag unde sunt îngropate semnalele analogice de transmisie audio-video, în lucrarea “Signarium”. 

Lucrările “Horus” și “Terminal”, realizate de către artistul Dromp, provoacă publicul la o interacțiune cu liane interactive sonore și luminiscente, un ochi care levitează și intră într-o relație de simbioză cu spectatorul său prin intermediul terminalului unde publicul își poate tipări pe o chitanță o lucrare pe care acesta o generează. 

Andrei Botnaru propune prin lucrarea “N-Life”, radiografierea aproape microscopică a unui organism digital care reacționează la prezența organismului biologic, o lucrare care chestionează dialogul dintre existența biologică și cea digitală.

Pentru că în discursul general al conceptului expozițional vorbim de relația dintre artă și tehnologie, este absolut necesar să punem în discuție și actul performativ augumentat de metodele și limbajele tehnologice, idei și concepte atent dezbătute de către artiști cu vastă experiență în teatru, performance, coregrafie. Astfel, putem regăsi un al doilea episod al proiectului artistei Alexandra Diaconița, “VR Theater – Volume 2”, unde teatrul și formele de citire virtual-reality sunt asamblate într-un format coerent și poetic fără să se anuleze mediile între ele. Un alt segment reprezentând artele performative este lucrarea “This place was meant to tell a story” a artistului Valentin Mocanu, unde acesta performează cinci povestiri personale în spațiul public, dar prezența artistului este realizată prin intermediul proceselor de Augmented Reality.  

Spațiul real și spațiul virtual sunt două lumi paralele care nu au decât un singur punct în care cele două coincid, și anume mintea umană și relația ei cu mișcarea corpului în aceste două spații, exprimate extrem de expresiv de cei doi artiști coregrafi Alice Veliche și Radu Alexandru prin lucrarea “Quantum Bodies”, unde existența corpului și a mișcării se întâmplă simultan în ambele realități. 

Mintea umană devine un motiv și în lucrarea “In Brain” a artiștilor Aurel Asanache și Emilian Andrei, unde creierul uman devine o structură tangibilă a căror memorii și experiențe pot fi accesate printr-o simplă atingere. Artistul Aurel Asanache totodată propune prin intermediul lucrării “Interactive drawings” o explorare interactivă a desenului grafic. 

Universul sonor al acestei ediții este completat de bine-cunoscuta artistă Ana Teodora Popa, care propune o explorare senzorială a emoțiilor prin instalația “Binaural Gates”, unde publicul se poate lăsa imersat în lumi fantastice create doar prin sunete quadrofonice. 

Un alt proiect inedit care propune o reformulare a modului de citire a picturii este proiectul colaborativ între artiștii Felix Aftene, Gabriel Caloian și Andrei Cozlac, proiectul “Augmented paintings” care aduce împreună două lucrări expuse la Paris, Berlin, Iași, Brașov și anume fragmentul instalativ din seria “Mustața lui Dali” a lui Felix Aftene și “Anarchic Games” a lui Gabriel Caloian. 

Pentru ca multitudinea formelor de expresie vizuală tridimensională poate aparea îi din forme bidimensionale, artistul “Silviu Apostol” readuce publicului lucrarea “Orb”, unde spațiul bidimensional este readus spectaculos într-un cadru tridimensional prin tehnici de videomapping.

Formele pot fi extrase sau sintetizate în orice colț al realității noastre proxime, așa ca artistul Andrei Cozlac ne propune prin lucrarea “Tree of Awe” să ne îndreptăm atenția către copaci a căror energie și pulsație este adusă la suprafață într-un fenomen epifanic.  

Proiectele colaborative întotdeauna creează intersecții între viziuni și practici artistice, care definesc o experiență comună. “Reactive Fountain 2.2” aduce în fața publicului o instalație realizată de către artiștii Silviu Apostol și Andrei Cozlac, o instalație în care elementul interactiv și reactiv devine chiar apa fântânii. 

Cuvântul este forma grafică prin care artistul George Roșu ansamblează în timp real pe fațada clădirilor forme și animații cu mesaj, contaminând volumele spațiului cu idei și retorici câteodată pline de umor și ironie.

Pentru că în noua cultură digitală unde conceptul de blockchain, crypto și NFT încep să schimbe paradigme la nivelul valorizării obiectului de artă digitală, “Augmented Gallery” devine o microgalerie în care treizeci de artiști își expun spre apreciere și vânzare lucrările digitale. 

Artistul Dan Basu propune publicului o intervenție video asupra fațadei clădirii Institutului Francez pe care o folosește ca pe o pânză de desen, o structură grafică animată.

New Media District devine, astfel, un univers al artelor new media aflat într-o permanentă stare de flux, transformare și impredictibilitate, în care publicul se poate juca, poate să descopere și să se descopere în limbaje noi.