Dacă nu ar fi fost Ea nu știu exact dacă Haru se năștea.
Dac-Arghezi Haruri n-așternea nu știu dacă aveam poem de-ndragostit și, iarăși, nu știu dacă Haru s-ar fi lăsat născocit.
De dor față de Ea, de cât de mult este în mine, din iubire față de Haruri și Harul românesc, de pânză, de cum mă simt dezbrăcată și, totuși, purtându-le.
Atât de simplă și voluptoasă, mă acoperă ca o mamă. Mă lasă să fiu și mă cuprinde toată.
Din tentație față de suflet, care cumva se arată fără să se arate.
Nutresc să vă văd, să vă cunosc, să simt prin pânză. Și asta presupune atingere.
În definitiv, o emoție, o vorbă, o amintire.
O declarație de început pentru viața, o promisiune.
Al nostru,
Haru